Efectul pe termen lung al quinaprilului, losartanului sau combinării acestora asupra neuropatiei diabetice și funcției ventriculului stâng

Șaizeci de pacienți cu neuropatie autonomă diabetică, distribuiți în mod aleatoriu în 3 grupuri (A- 24 de pacienți care au primit 20 mg quinapril, B - 18 pacienți care au primit 100 mg losartan, C - 18 pacienți care au primit 20 mg quinapril și 100 mg losartan), au fost urmăriți pentru o perioadă de 4 ani. Prezența neuropatiei autonome diabetice a fost stabilită în cazul în care 2 sau mai multe dintre cele 4 teste ale reflexelor cardiovasculare (CRT) au fost anormale și analizată cu rezultanta circulară medie (RMC), indicele Valsalva (VALS), raportul 30:15 (POST) și hipotensiunea arterială ortostatică (HYPO).

În toate grupurile s-a constatat o îmbunătățire a RMC după cei 4 ani de tratament (A, 16,9±5,6 vs 29,4±15,6, p =0,007; B, 17,3±9,2 vs 27,2±17,5, p =0,014; C, 12,9±10,0 vs 23,0±13,9, p <0,001). În grupul C a fost observată o scădere a tensiunii arteriale sistolice și diastolice la 4 ani (142,3±23,7 vs 129,2±15,2, respectiv 83,2±8,8 vs 77,0±7,9; p <0,05). În grupul A s-a observat o scădere a contribuției atriale la umplerea ventriculară (24,4±8,7 vs 20,6±7,3, p <0,05). Restul CRT și indicii la ventriculografia cu radionuclizi nu s-au schimbat în mod semnificativ după patru ani, față de valoarea de referință, și nici ritmul cardiac și HbA1c nu au înregistrat schimbări semnificative.

Sursa: T.P. Didangelos, Long-term effect of quinapril or losartan or their combination on diabetic autonomic neuropathy and left ventricular function over a period of 4 years, EASD Virtual Meeting 2013