EASD 2012 : Povara economica a neuropatiei diabetice

Neuropatia este cea mai frecventă complica ţie cronică a diabetului, prevalenţa sa putând atinge procentul de 100%. În mediul hiperglicemic, nervii periferici sunt inundaţi cu glucoză, fapt care perturbă în mod profund metabolismul intracelular şi conduce în cele din urmă la degenerare celulară ireversibilă. Pacienţii cu neuropatie periferică se prezintă la medic cu o varietate de simptome, deficitul senzitiv al părţilor distale ale corpului reprezentând elementul cel mai frecvent constatat. În cazurile mai grave, pacienţii se pot plânge şi de durere la nivelul picioarelor şi mâinilor, iar în condiţiile în care tratamentul nu include medicaţie patogenetică, simptomele pot persista influenţând în mod major calitatea vieţii diabeticilor. Aceste două elemente, pierderea sensibilităţii şi durerea, leagă neuropatia de aspectele economice şi sociale ale bolii. Pacienţii ale căror obligaţii de serviciu implică activitate fizică nu îşi pot îndeplini sarcinile de muncă în condiţii de siguranţă, deoarece nu pot manipula instrumentele sau uneltele necesare, nu pot conduce vehicule, pot suferi arsuri, etc. Astfel, la persoanele de vârstă activă, instalarea neuropatiei conduce frecvent la pierderea locului de muncă sau la schimbarea activităţii, ceea ce în general implică costuri de instruire suplimentare şi dezvoltarea de noi abilităţi. Deoarece neuropatia diabetic periferică afectează funcţia şi structura piciorului, reprezintă un factor de risc important în dezvoltarea sindromului piciorului diabetic, care în multe cazuri – şi mai frecvent la bărbaţi decât la femei – conduce la amputaţii. Orice amputaţie majoră la nivelul membrului inferior implică un handicap semnificativ, iar limitarea mobilităţii la un scaun cu rotile generează probabil cea mai puternică povară pe care diabetul o poate lăsa pe umerii pacientului, prin implicaţiile sale fizice, psihologice, sociale şi economice asupra segmentelor vieţii umane. Probabil că exceptând afectarea vederii, neuropatia este complicaţia diabetului cu cea mai mare probabilitate de a conduce la „invalidarea” economică atât a pacientului, care nu mai poate fi angajat, cât şi a societăţii care acoperă costurile dizabilităţilor corelate diabetului.