Despre Societatea Română de Neuropatie Diabetică

După un an de la prima întâlnire

Prof. Dr. Amorin Popa

 

Impactul mondial al acestei afecţiuni este într-o evidentă progresie, care derivă din cel puţin două motive obiective. Datorită "epidemiei" de diabet zaharat tip 2, creşterea reală a numărului de persoane cu diabet zaharat atrage după sine şi o creştere a numărului persoanelor cu neuropatie diabetică. Pe de altă parte, datorită creşterii speranţei de viaţă a persoanei cu diabet zaharat datorată progreselor medicale şi evoluţiei standardului de viaţă, se observă în ultimul timp o scădere a complicaţiilor acute, însă o creştere a complicaţiilor cronice, inclusiv a neuropatiei diabetice. Odată cu îmbunătăţirea asistenţei medicale a persoanei cu diabet din România şi a screeningurilor populaţionale, realitatea epidemiologică naţională se suprapune tot mai mult cu cea internaţională.

Pentru a exemplifica, îmi sunt la îndemână câteva date care mi-au parvenit prin amabilitatea neurologului clujean , Dr. Bogdan Florea. Astfel, o recenzie din februarie 2012 a lui Gordon Smith şi Robinson Singleton demonstrează că polineuropatia senzitivo-motorie diabetică are o incidenţă de până la 50% la pacienţii cu diabet zaharat tip 2, 20% având deja polineuropatie diabetică senzitivă în momentul diagnosticării diabetului.

Să nu uităm că una din marile provocări ale diabetului zaharat este neuropatia autonomă. O analiză din 2004 a Clinicii Mayo, condusă de Low şi colab., menţionează prezenţa neuropatiei autonome la 54% dintre persoanele cu diabet zaharat tip 1 (din care 8% hipotensiune ortostatică) şi de 73% la persoanele cu diabet zaharat tip 2 (din care 7% hipotensiune ortostatică).

Ceea ce am dorit să facem noi, membrii Societăţii de Neuropatie Diabetică, este o aducere a medicinii româneşti spre tendinţele actuale de evoluţie a patologiei umane şi de a o integra în lupta pentru o cauză majoră de dizabilitate şi de reducere a calităţii vieţii.

După 1 an de la prima întâlnire, iată câteva obiective iniţiate şi susţinute:

  • creşterea interesului şi a competenţei medicului de familie în identificarea precoce a neuropatiei diabetice (am realizat întâlniri de profil cu medici de familie, am elaborat materiale profesionale de anvergură),
  • familiarizarea medicului de familie cu toate manifestările clinice ale bolii,
  • generalizarea competenţei şi utilizării trusei pentru screeningul neuropatiei diabetice,
  • activitatea integrată a diabetologilor, neurologilor, medicilor de familie, fiziokinetoterapeuţilor, cardiologilor, interniştilor, chirurgilor, a asistentelor medicale (am invitat in toate întâlnirile noastre toate aceste categorii de oaspeţi),
  • obligativitatea examenului neurologic al pacientului cu diabet în momentul primului diagnostic,
  • cursuri specifice pentru medici la scară naţională,
  • educaţia specifică a pacienţilor cu diabet,
  • creşterea accesibilităţii medicului şi persoanei cu diabet la tehnologii de diagnostic precoce,
  • informatizarea diabetului şi a complicaţiilor sale,
  • colaborarea la toate nivelele de competenţă cu factorii internaţionali pentru informatizarea informaţiei ştiinţifice.

În final, aş aminti deviza societăţii, care defineşte gândurile noastre şi care aparţine lui Henry Ford: "Să ne întâlnim este un început. Să rămânem împreună este un progres. Să muncim împreună este un succes."