Asociere între hipotensiunea arterială ortostatică și neuropatie în diabetul de tip 2

Din cauza asocierii sale cu mortalitatea, s-a recomandat ca funcția autonomă fie evaluată la momentul stabilirii diagnosticului de diabet zaharat de tip 2 și apoi anual. Un surogat simplu de evaluat al disfuncției autonome este hipotensiunea arterială ortostatică (HO).

Cercetătorii australieni au studiat 417 pacienți cu diabet de tip 2 din studiul de fază II Fremantle, care au fost evaluați pentru neuropatie. HO a fost definită ca o scădere cu peste 20 mm Hg a tensiunii arteriale sistolice sau peste 10 mm Hg a tensiunii arteriale diastolice în ortostatism. Două dintre metodele care au evaluat neuropatia vegetativă au fost Stand test 30:15 (intervalul RR la bătaia 30/ intervalul RR la bătaia 15, la ridicare) și EZscan care generează scoruri de risc autonom bazate pe funcția sudomotorie.

Vârsta medie a pacienților a fost de 65,8 ani, 54,2% erau de sex masculin, durata medie a diabetului era de 10 ani și 26,3% prezentau HO. În regresia logistică, HO a fost asociată independent cu tensiunea arterială sistolică în decubit dorsal (OR 1,28, CI 95%, P <0,001 pentru o creștere de 10 mm Hg), durata diabetului zaharat (OR 1,21, P =0,012 pentru o creștere cu 5 ani), testul 30:15 la ridicare (OR 0,35, p =0,007) și cu scorul autonom de risc EZscan (OR 0,97, p =0,011).

Autorii concluzionează că HO este o manifestare ce reflectă o disfuncție complexă a sistemelor parasimpatic și simpatic, iar EZscan, o procedură rapidă și simplă, poate contribui la predicția tulburărilor autonome cardiovasculare independent de testele convenționale bazate pe frecvența cardiacă.

Sursa: T.M.E. Davis, Associations between postural hypotension and neuropathy in type 2 diabetes: the Fremantle Diabetes study phase II, EASD Virtual Meeting 2013