Procente şi costuri în neuropatia diabetică

Neuropatia diabetică – o boala sau două boli?

Neuropatia diabetică este o complicaţie a diabetului zaharat (DZ) care se dezvoltă indiferent de tipul de boală. Neuropatia din diabetul de tip 1 este fundamental diferită de neuropatia din tipul 2; astfel, dacă în tipul 1 controlul glicemiei este esenţial pentru prevenţia neuropatiei diabetice, în diabetul de tip 2 el are un efect mai redus din punct de vedere al valorii preventive. Obezitatea, hipertensiunea, dislipidemia, procesele inflamatorii, insulino-rezistenţa – iată numai câţiva factori care se dovedesc a fi responsabili de apariţia şi evoluţia neuropatiei diabetice la persoanele cu DZ de tip 2! Amplitudinea problematicii ridicate de neuropatia diabetică rămâne însă subestimată, ca urmare a lipsei de studii populaţionale care să dispună de evaluări standardizate şi validate, referitoare la tipul şi stadiul acesteia.

Rochester Diabetic Neuropathy, un studiu desfăşurat în 1986 asupra unui număr de 65.000 de persoane cu DZ, ne arată că 66% din persoanele cu diabet de tip 1 au cel puţin o formă de neuropatie diabetică, iar dintre aceştia 54% au neuropatie periferică, 22% dintre pacienţi prezintă sindrom de tunel carpian, 12% au neuropatie viscerală, iar 11% suferă de neuropatie diabetică simptomatică.

Dintre pacienţii cu DZ tip 2, 59% au cel puţin o formă de neuropatie diabetică, 45 % au neuropatie periferică, iar 29% sindrom de tunel carpian.

Studiul EURODIAB asupra complicaţiilor diabetului (EURODIAB IDDM Complication Study), realizat de Tesfaye şi colab. în 1996 cu privire la diabetul de tip 1 (avându-l pe Prof. Ionescu-Tîrgovişte drept co-autor), desfăşurat în 31 de centre de diabet din 16 ţări europene, indică pentru Europa o prevalenţă şi o incidenţă a neuropatiei diabetice de 28%, fără diferenţe semnificative între diversele regiuni ale continentului.

Eva Feldman şi Comitetul Italian pentru Neuropatie Diabetică, în 1997, au realizat o cercetare de “Prevalentă a neuropatiei diabetice în Italia”, aceasta arătând că 37% dintre pacienţii cu DZ suferă de neuropatie diabetică; studiul indică şi faptul ca intervenţia cât mai timpurie, fie numai prin creşterea nivelului de conştientizare a complicaţiilor neurologice, poate asigura atât o reducere a complicaţiilor tardive ale neuropatiei diabetice, cât şi a infecţiilor şi ulcerelor la nivelul picioarelor.

În 2002, CODE 2 (Cost of Diabetes in Europe in Type II Study – Studiul asupra costului diabetului de tip II în Europa), ne pune la dispoziţie primele repere legate de costurile totale ale DZ de tip 2 în Europa.

Astfel, 72% din persoanele cu DZ de tip 2 au cel puţin o complicaţie a bolii, 20% suferă numai complicaţii microvasculare, 10% numai complicaţii macrovasculare, iar 25% prezintă complicaţii atât micro- cat şi macrovasculare.

De asemenea, dintre cei cu complicaţii microvasculare, 30% au neuropatie diabetică, 20% nefropatie diabetică şi tot 20% retinopatie diabetică.

Costurile îngrijirii persoanelor cu DZ şi complicaţii sunt cu 250% mai ridicate decât în cazul celor cu boală necomplicată . Dintre aceste costuri, 30% sunt atribuite EXCLUSIV neuropatiei diabetice, fără a se mai lua în calcul costurile pentru îngrijirea piciorului diabetic.

Studiul confirmă totodată ca prevenţia complicaţiilor DZ în general este benefică atât pacienţilor, dar mai ales sistemului sanitar, graţie reducerii costurilor totale de îngrijire medicală.

Diabetes Care, în 2003, a publicat un studiu privitor la costurile de îngrijire a persoanelor cu neuropatie diabetică şi complicaţii din Statele Unite, costuri urmărite pe parcursul anului 2001; rezultatele arată că neuropatia diabetică din DZ de tip 1, împreună cu complicaţiile sale, au costat guvernul SUA 0,8 miliarde de dolari şi 10,1 miliarde de dolari în cazul neuropatiei din DZ de tip 2. Din acest total de 10,1 miliarde, 28% sunt atribuite EXCLUSIV neuropatiei periferice.

Ulterior, în 2008, Prof. Tesfaye a arătat că toate studiile prospective demonstrează că pe lângă controlul glicemic şi durata diabetului, incidenţa neuropatiei diabetice este asociată cu modificarea factorilor de risc cardiovascular, incluzând aici scăderea trigliceridelor, a indicelui de masa corporala şi a valorilor tensionale.

Într-un studiu publicat de Ziegler în mai 2012 se arată că sunt diagnosticaţi numai 30% din pacienţii cu DZ şi neuropatie diabetică! De asemenea, studiul indică şi că doar o treime din medicii specialişti diabetologi stabilesc diagnosticul de neuropatie diabetică sau STIU să stabilească un diagnostic de neuropatie diabetică!

În 2012, unicul studiul realizat în România (de către Cegedim) arată că 47% dintre pacienţii cu DZ suferă de neuropatie diabetică deja diagnosticata!

 

Neuropatia diabetică costă miliarde pe an prin pierderi de ore de muncă

Neuropatia diabetică are un mare impact asupra prezenţei la programul de muncă şi asupra productivităţii în timpul orelor de munca. Productivitatea unui muncitor cu neuropatie diabetică este cu 10% mai redusă faţă de productivitatea unui muncitor diabetic, dar fără neuropatie, pierderile estimate fiind de circa 5 ore de lucru pe săptămână.

Productivitatea unui muncitor cu neuropatie diabetică şi simptomatologie patentă (durere) este cu 20% mai redusă fata de productivitatea unui muncitor cu neuropatie diabetică dar fără simptomatologie prezentă.

Rata de şomaj în rândul persoanelor cu DZ este de două ori mai mare faţă de rata de şomaj în rândul persoanelor fără diabet.

Putem spune deci că neuropatia este cea mai răspândită complicaţie a diabetului, care are implicaţii sociale şi economice ce NU mai trebuie neglijate. Pacientul cu neuropatie diabetică are nevoie de mai mult timp de îngrijire şi de mai multă atenţie din partea specialiştilor din domeniul serviciilor medicale în general, şi de diabet în mod special.